top of page
ISTORIA
NOASTRĂ
Miedăria a apărut din dorința schimbării stilului nostru de viață. Am vrut să fim mai în armonie cu noi și cu mediul înconjurător. Ne-am mutat împreună cu familia, din București la țară, în Pătârlagele, pe Valea Buzăului. Aici, inspirați de natura care e peste tot, am început să creștem albine. Dar după luna de miere petrecută în Anglia, plină cu experiențe frumoase ce au avut în centru miedul și prietenii, am ales să facem și noi mied. L-am găsit mai aproape de personalitatea noastră. Ne-am bucurat și pentru că nu pierdeam din universul nostru, albinele, grija pentru ele și pentru natură.
PRODUSULNOSTRU
Miedul lejer, cu alcolemie mică, așa cum îl facem noi, e o băutură energizantă și veselă iar nouă ne place să fim veseli. E ideal pentru socializare și dans. Și pentru moral :) Are un gust demidulce, ușor înțepător de la bulele naturale provenite din fermentare.
În forma lui cea mai simplă, miedul este făcut dintr-un amestec de miere cu apă ajutat să fermenteze prin adăugarea drojdiei. Dacă-ți place joaca, cea mai ofertantă e mierea polifloră, care are un gust neutru. Am ales-o tocmai din acest motiv, pentru ca miedul să poată primi diferite alte arome care să-i ofere o personalitate mai complexă. Infuzia de hamei de la Regina, care dă note ușoare de soc, busuiocul și tarhonul de la Grădinarul sau vișinele picante de la Trântorul dau alte dimensiuni miedului. Sunt expresii total diferite ale aceleiași băuturi ce are la baza mierea fermentată. Toate aceste arome se dezvoltă natural cu ajutorul mierii poliflore, care prin notele florale discrete, permite altor gusturi să se exprime nealterat.
ISTORIA
MIEDULUI
Miedul antedatează cultivarea solului, fiind cea mai veche băutură alcoolică din lume. Rezultată din fermentarea mierii de albine, cu o tărie apropiată de cea a vinului, era considerată băutura zeilor în mitologia greacă, iar acum este populară în întreaga lume, în special în țările nordice. A fost faimoasă și pe teritoriul țării noastre, dacii fiind cunoscuți crescători de albine și mari amatori de mied.
Din 2021 producem mied, la Miedăria de pe VALEA BUZĂULUI în apropierea Geoparcului Ținutul Buzăului, parte din patrimoniul internațional UNESCO. Folosim cea mai bună miere provenită de la apicultori din zonă, care se ocupă cu creșterea albinelor de mai multe generații. Producția de miere are o amprentă foarte mică asupra mediului. Asta pentru că nu trebuie dezrădăcinate terenuri, nu necesită irigare sau folosirea erbicidelor. Trebuie doar duse albinele într-un mediu propice unde acestea se hrănesc din ce le oferă mama natură. Printr-o singură sticlă de mied cumpărată, ajuți la polenizarea unui milion de flori. Un calcul simplu făcut pe baza cantității de miere necesară pentru o sticlă de mied. Astfel, miedul nu este doar o băutură prietenoasă cu cel care o bea, dar este prietenoasă și cu mediul. Miedul iubește mediul.
CASA
NOASTRĂ
ASCULTĂ
NATURA
Albinele există de peste 100 de milioane de ani. Da, ai auzit bine. Au apărut pe vremea dinozaurilor și au evoluat odată cu plantele cu flori. În tot acest timp, ele nu au fost doar martore, ci și actori esențiali în dezvoltarea ecosistemelor. Primele specii au evoluat din viespi carnivore care, treptat, au trecut la o dietă bazată pe nectar și polen. Pe măsură ce plantele cu flori s-au răspândit, albinele au devenit partenerii lor ideali, dezvoltând o relație de coevoluție: plantele ofereau hrană, iar albinele asigurau polenizarea. Egiptenii antici le venerau pentru mierea lor – un aliment considerat sacru și folosit în medicina vremii. În Grecia antică, Aristotel a fost printre primii care a studiat comportamentul albinelor, fiind fascinat de organizarea lor socială. Dar povestea albinelor nu e doar despre trecut. Este și despre prezentul nostru – și, mai ales, despre viitorul pe care-l putem pierde. În ultimele decenii, populațiile de albine au început să scadă dramatic. Vorbim despre un fenomen numit „colapsul coloniilor de albine”. Dar ce îl provoacă? Sunt mai mulți factori: * Pesticidele, în special cele din categoria neonicotinoidelor, afectează sistemul nervos al albinelor. * Monoculturile agricole reduc diversitatea plantelor, iar albinele nu mai găsesc suficientă hrană. * Schimbările climatice modifică perioada de înflorire a plantelor, iar albinele nu se mai sincronizează cu ele. * Bolile și paraziții, cum ar fi Varroa destructor, afectează coloniile deja slăbite. Ce înseamnă toate acestea pentru noi? Ei bine, aproximativ o treime din hrana pe care o consumăm depinde de polenizare, iar albinele sunt cei mai eficienți polenizatori. Fără ele, nu vom mai avea aceleași fructe, legume și nici aceeași biodiversitate. Dispariția lor ar însemna mai mult decât o lume fără miere. Ar însemna o lume cu mai puțină mâncare, cu prețuri mai mari și cu ecosisteme dezechilibrate. Unele culturi – precum merele, migdalele, castraveții sau cafeaua – depind aproape exclusiv de polenizarea realizată de albine. Albert Einstein ar fi spus odată: „Dacă albinele ar dispărea de pe fața Pământului, omul ar mai avea doar patru ani de trăit.” Nu știm dacă a spus-o cu adevărat, dar ideea rămâne valabilă: fără albine, viața așa cum o știm ar suferi schimbări dramatice. Vestea bună este că putem face ceva. Fiecare dintre noi. Iată câteva idei: * Să plantăm flori melifere în grădini sau pe balcoane. * Să susținem apicultorii locali și produsele bio. * Să susținem legi care interzic pesticidele dăunătoare. * Să educăm copiii și comunitățile despre rolul vital al albinelor. Albinele nu pot vorbi, dar prin zumzetul lor ne spun o poveste. O poveste despre echilibru, interdependență și fragilitate. Dacă le ascultăm, poate că încă mai avem timp să le salvăm și, odată cu ele, și pe noi înșine. Așa că data viitoare când vezi o albinuță zburând din floare în floare, oprește-te o clipă. Privește-o și ascult-o cu atenție. Și amintește-ți că acea mică insectă susține o mare parte din viața de pe Pământ.
bottom of page